Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puțin, aproape deloc. 3. (Temporal) De foarte puțină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puțin; măcar, barem. – Lat. ad vix.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABIÁ adv. (uneori repetat) 1) Cu greu; anevoie. ~ merge. 2) Foarte puțin; mai de loc. ~ se vede. 3) De foarte puțin timp. ~ a intrat. 4) Doar; numai. ~ după aceea. 5) Cel puțin; măcar; barem. ~ se va astâmpăra. [Sil. a-bia] /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABIÁ adv. 1. Cu greu; anevoie. 2. Foarte puțin, aproape de loc. Abia adia vântul (SADOVEANU). 3. De foarte puțină vreme; tocmai. ♦ De îndată ce; numai ce. Abia zice și deodată Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai. Glasurile... îl izbeau... abia acum (DUMITRIU). 4. Cel puțin; măcar, barem. Hai și tu... de-abia te-i mai încălzi mergând (CREANGĂ). – Lat. ad-vix.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABIÁ adv. 1. doar, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ a doua zi.) 2. anevoie, greu. (~ a scăpat cu viață.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abiá, adv. – 1. De foarte puțină vreme, tocmai (introduce o acțiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vĭx (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Pușcariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess, v.sp. abés, avés, v.port. tamalavés. A paragogic este normal cu funcții adv., cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutilă explicația lui Candrea-Dens., care pleacă de la relații sintactice. Este greșită ipoteza că s-ar baza pe sl. abije „imediat” (Cihac). – Din rom. provine săs. (d)abja.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
abiá adv. (sil. -bia)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de abiá loc. adv. (tempo lent)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de-abiá loc. adv. (tempo rapid)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abí, abía, abĭá și abĭé V. abea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
Abia 1. Doica lui Hyllus, fiul lui Heracles. 2. Localitate situată în Messenia. Era una dintre cele șapte cetăți făgăduite lui Achilles de către Agamemnon.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink