ABIOTROFÍE s. f. Scădere a vitalității unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacității de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABIOTROFÍE f. Slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcțiilor unui țesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viață, trophe – hrană].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
abiotrofíe (-bi-o-tro) s.f., art. abiotrofía, g.-d. abiotrofíi, art. abiotrofíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
abiotrofíe s. f. (sil. -bi-o-tro-) → trofie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink