Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: abjudeca (verb tranzitiv) , abjudecare (substantiv feminin)   
ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abjudecáre s. f. → judecare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ABJUDECÁ abjúdec tranz. (titluri, drepturi) A anula printr-o decizie judiciară. /<lat. abjudicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ABJUDECÁ vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abjudecá vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
abjudecá vb., ind. prez. 1 sg. abjúdec, 3 sg. și pl. abjúdecă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)