ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
áblaut s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
áblaut (a-blaut / ab-laut) s. n., áblauturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ÁBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanța între vocalele din tema unui cuvânt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
áblaut s. n. (sil. -laut), pl. áblauturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink