ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat.abominabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABOMINÁBIL, -Ă adj. Îngrozitor, înfiorător, oribil; dezgustător, urât. [Cf. fr. abominable, it. abominabile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abominábil, -ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. (Franțuzism) Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Fr. abominable (lat. lit. abominabilis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABOMINÁBIL adj. v. cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, respingător, sângeros, teribil, zguduitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Abominabil ≠ adorabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Abominabil ≠ admirabil, adorabil, agreabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
abominábil adj. m., pl. abominábili; f. sg. abominábilă, pl. abominábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abominábil adj. (lat. abominabilis, „aruncat de la auspiciĭ”). Oribil, dezgustător; om, crimă, timp abominabil. Adv. În mod abominabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABOMINÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; înfiorător; cutremurător. 2) Care trezește dezgust, scârbă; dezgustător. /<lat. abominabilis, fr. abominable
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink