abominațiúne s. f. 1. oroare; ticăloșie. mârșăvie; nelegiuire. 2. (rar) cultul idolilor, păgânism. (< fr. abomination, lat. abominatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
abominațiúne s. f., pl. abominațiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abominațiúne f. (lat. abominátio, -ónis). Oroare, grozăvie morală. – Și -ație.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink