ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care prescurtează. [Pr.: -vi-a-] – Fr. abréviatif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
abreviatív adj. m. (sil. -bre-vi-a-), pl. abreviatívi; f. sg. abreviatívă, pl. abreviatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abreviatív, -ă adj. (d. abbreviat, -iez). Care servește la abreviat: semne abreviative.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABREVIATÍV ~ă (~i, ~e) Care marchează o abreviere. Semne ~e. /<it. abbreviativo, fr. abréviatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink