ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABROGÁȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abrogáție s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
abrogáție (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogáția (-ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ABROGÁȚIE s. v. abrogare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abrogáție s. f. (sil. -ți-e; mf. ab-), art. abrogáția (sil. -ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink