ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiúne s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACCELERÁȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACCELERÁȚIE s. f. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp. ♦ ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. (< fr. accélération, lat. acceleratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Variație a vitezei unui corp, în raport cu unitatea de timp. – Fr. accélération (lat. lit. acceleratio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
acceleráție s. f. (sil. -ți-e), art. acceleráția (sil. -ți-a), g.-d. art. acceleráției; pl. acceleráții, art. acceleráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ACCELERÁȚIE ~i f. Variație a vitezei unui corp într-o unitate de timp. [G.-D. accelerației; Sil. -ți-e] /<fr. accélération, lat. acceleratio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink