ACCEPTÓR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ACCEPTÓR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.
Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
ACCEPTÓR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelișul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACCEPTÓR, -OÁRE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. (< fr. accepteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
acceptór adj. m., s. m., pl. acceptóri; f. sg. și pl. acceptoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink