ACCESIÚNE, accessiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la alt bun mai important. [Pr.: -si-u-] – Din fr. accession.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
accesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. accesiúnii; pl. accesiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
accesiúne f. (lat. ac-cessio, -ónis. V. acced, cesiune. Adeziune: a da accesiunea ta unuĭ (saŭ la un) tractat. Suire pe tron: accesiunea la putere. Dreptu de accesiune, dreptu proprietaruluĭ la venitu proprietățiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink