ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.
Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
achizitív adj. m., pl. achizitívi; f. sg. achizitívă, pl. achizitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
achizitív, -ă adj. (lat. acquisitivus). Jur. De achizițiune, care duce la achizițiune (la proprietate): prescripțiune achizitivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink