Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ACIUIÁ vb. I. v. aciua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACIUIÁ vb. I. v. aciua.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACIUÍ vb. IV. v. aciua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s' a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink