Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ACOLISÍ, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACOLISÍ, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A urmări pe cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a apucat o dată. – Ngr. ecollisa.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII.
Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”).
Vezi și acolisitură.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali | Permalink
acolisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se acoliséște, imperf. 3 sg. se acoliseá; conj. prez. 3 să se acoliseáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
acolisí, (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a apuca. < Ngr. ἀϰολλῶ „a se lipi”, aorist ἀϰόλλησα. Sec. XVII, azi puțin folosit. – Der. acolisitor, adj. (tenace, încăpățînat); acolisitură, s. f. (încăpățînare, stăruință).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
acolisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acolisésc, imperf. 3 sg. acoliseá; conj. prez. 3 sg. și pl. acoliseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink