ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACOMPANIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACOMPANIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care acompaniază (1). (< fr. accompagnateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACOMPANIATÓR s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
acompaniatór s. m. (sil. -ni-a-), pl. acompaniatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acompaniatór, -oáre adj. și s. Care acompaniază.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACOMPANIATÓR ~i m. Persoană care acompaniază pe cineva. /<fr. accompagnateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
acompaniatoáre s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. acompaniatoárei; pl. acompaniatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink