ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ACOPERÍȘ s. acoperământ, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucământ, (prin Olt.) astrucuș. (~ul unei case.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
acoperíș s. n., pl. acoperíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACOPERÍȘ ~uri n. Parte de deasupra a unei clădiri care o acoperă; acoperământ. ~ de tablă. /a acoperi + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink