ACUARÉLĂ, acuarele, s. f. 1. Tehnică picturală în care sunt întrebuințate culori diluate cu apă. 2. Vopsea solidă care se întrebuințează în acuarelă (1). 3. Pictură executată în acuarelă (1). [Pr.: -cu-a-] – Din fr. aquarelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ACUARÉLĂ s.f. 1. Vopsea solidă care, dizolvată în apă, se întrebuințează în pictură. 2. Pictură făcută cu culori dizolvate în apă. [Pron. a-cua-. / cf. fr. aquarelle, it. acquarella].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ACUARÉLĂ s. f. 1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă. ◊ pictura executată. 2. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1). (< fr. aquarelle, it. acquarella)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ACUARÉLĂ, acuarele, s. f. 1. Vopsea solidă care, subțiată cu apă, se întrebuințează în pictură. 2. Pictură făcută în acuarelă (1). [Pr.: -cua-] – Fr. aquarelle.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
acuarélă (acuaréle), s. f. – 1. Tehnică picturală în care sunt întrebuințate culori diluate cu apă. – 2. Vopsea solidă care se întrebuințează în acuarelă. – 3. Pictură executată în acuarelă. < It. acquarella. – Der. acuarelist, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
acuarélă s. f. (sil. -cua-), g.-d. art. acuarélei; pl. acuaréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
acŭarélă f., pl. e (it. acquarella). Pictură cu colorĭ [!] m****e în apă, nu în uleĭ. – Fals acv-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ACUARÉLĂ ~e f. 1) Vopsea solidă care, dizolvată în apă, se folosește în pictură. 2) Pictură executată cu o astfel de vopsea. Portret în ~. [G.-D. acuarelei; Sil. a-cua-re-lă] /<fr. aquarelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ACUARÉLĂ (‹ fr., it. {i}) s. f. 1. Tehnică picturală în care se folosesc culori diluate în apă, cu efecte de transparență. Înfloritoare în arta europeană a sec. 18 și 19 (W. Turner, J. Constable, G. Rouault, M. Fortuni, A. Menzel ș.a.), a. cunoaște o dezvoltare accentuată în arta românească din secolul trecut (A. Chladek, I. Negulici, Mișu Popp ș.a.). Se remarcă a. lui Carol Popp de Szathmari. Valoroase sînt a. lui Th. Aman, N. Grigorescu, Șt. Luchian, N. Tonitza, Fr. Șirato, N. Dărăscu, Nutzi Acontz ș.a., iar cu Max Arnold a. atinge o culme a calității artistice. În arta contemporană, se consacră a. Maria Constantin, Clara Cantemir, Balogh Lajos, I. Murariu, un loc deosebit ocupîndu-l lucrările lui Corneliu Baba, de o excepțională forță expresivă. ♦ Pictură executată în această tehnică. 2. Vopsea solidă folosită în a. (1).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink