Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adaoge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adăuga.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADÁOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. v. spor. 3. (EC.) adaos comercial = rabat comercial.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Adaos ≠ scăzământ
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
adáos s. n.(sil. da-os), pl. adáosuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ADÁOGE vb. III. v. adăuga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADÁOS ~uri n. Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; anexă. ~ la o circulară. [Sil. -da-os] /v. a adăuga
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ADÁOGE vb. III. v. adăuga.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
adáog, adáos, V. adaug, adaus.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n' aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Mă unesc. Trans. Mă recăsătorec. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug [!]. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
adáus și adáos n., pl. urĭ saŭ e (vechiu part. al luĭ adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.): adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice: un adaus la o carte. A fi într' adaus, a fi gravidă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink