ADEMPȚIÚNE s. f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADEMPȚIÚNE s.f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [< fr. ademption, cf. lat. ademptio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADEMPȚIÚNE s. f. luare în posesiune a unui beneficiu. (< fr. ademption, lat. ademptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
adempțiúne s. f. (sil. -demp-ți-u-), g.-d. art. adempțiúnii; pl. adempțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adempțiúne f. (lat. adémptio, de la adémptus, luat). Jur. Revocarea unuĭ legat saŭ a uneĭ donațiunĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink