Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: adimeni (verb tranzitiv) , adimenit (adjectiv)   
ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADIMENÍ vb. IV. v. ademeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADIMENÍ vb. IV. v. ademeni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ademenésc v. tr. (din adămănesc). Atrag pin [!] vorbe, banĭ, frumuseță [!] ș. a.: un surîs ademenitor, o grădină ademenitoare. V. refl. Mă simt atras: stătea pe loc, s' ademenea cuprins de admirație (Al.). – Și adimenesc. La Ret. tudumănesc (care poate fi infl. de tumănesc).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
adimenésc, V. ademenesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)