ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. ◊ Convorbire adițională (și substantivat, f.) = convorbire telefonică suplimentară în raport cu numărul de convorbiri incluse în prețul fix al abonamentului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADIȚIONÁL, -Ă adj. Adăugat ca supliment la urmă. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. additionnel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADIȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar. 2. (chim.) de adiție. II. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț. (< fr. additionnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADIȚIONÁL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă la urmă ca supliment. Taxe adiționale. [Pr.: -ți-o-] – După fr. additionnel.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADIȚIONÁL adj. v. suplimentar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adiționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. adiționáli; f. sg. adiționálă, pl. adiționále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adiționál, -ă adj. (d. adițiune; fr. additionnel). De adițiune, adăugat: articul [!] adițional.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) livr. Care se adaugă ca supliment; adăugător; suplimentar. Articol de lege ~. Taxe ~e. /<fr. additionnel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
adiționálă (convorbire) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționálei; pl. adiționále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink