ADJUVÁNT, -Ă, adjuvanți, -te, adj. s. m. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament. [Pl. și: (n.) adjuvante] – Din fr. adjuvant, germ. Adjuvant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ADJUVÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. [< fr. adjuvant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADJUVÁNT, -Ă adj., s. n. 1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament. 2. (produs) care se adaugă unui material. 3. (fig.) auxiliar. (< fr. adjuvant, lat. adiuvans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
adjuvánt2 s. m. / s. n., pl. adjuvánți / adjuvánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
adjuvánt1 adj. m., pl. adjuvánți; f. adjuvántă, pl. adjuvánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
adjuvánt s. n., pl. adjuvánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adjuvánt adj. m., pl. adjuvánți; f. sg. adjuvántă, pl. adjuvánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adjuvánt, -ă adj. (lat. adjúvans, -ántis). Fiziol. Care ajută mistuirea și hrănirea. S. n., pl. e. Sarea e un adjuvant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADJUVÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care este capabil să activeze acțiunea unui medicament. /<fr. adjuvant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink