ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Din fr. admiratif, lat. admirativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admirație. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADMIRATÍV, -Ă adj. (și adv.) cu admirație. (< fr. admiratif, lat. admirativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Fr. admiratif (lat. lit. admirativus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
admiratív adj. m., pl. admiratívi; f. sg. admiratívă, pl. admiratíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
admiratív, -ă adj. (lat. admirativus). Care arată admirațiunea: gest admirativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADMIRATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care exprimă admirație. /<fr. admiratif, lat. admirativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink