ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care adoră pe cineva sau ceva. [Cf. fr. adorateur, it. adoratore, lat. adorator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adoră pe cineva sau ceva. (< fr. adorateur, lat. adorator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Fr. adorateur (lat. lit. adorator).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ADORATÓR s. (înv.) slăvitor, suspinător. (În jurul ei roiau ~ii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
adoratór s. m., pl. adoratóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
adoratór, -oáre s. (lat. adorator). Care adoră: adoratoriĭ puteriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care adoră (pe cineva sau ceva). /<fr. adorateur, lat. adorator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
adoratoáre s. f., g.-d. art. adoratoárei; pl. adoratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink