Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din fr. adverbe, lat. adverbium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADVÉRB s.n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. [Pl. -be. /< lat. adverbium, cf. fr. adverbe, germ. Adverb].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ADVÉRB s. n. parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, modul, timpul etc. (< fr. adverbe, lat. adverbium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. – Fr. adverbe (lat. lit. adverbium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
advérb s. n., pl. advérbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
advérb n., pl. e (fr. adverbe, de la lat. advérbium). Gram. Cuvînt invariabil care modifică un verb (vede bine), un adjectiv (maĭ bun), saŭ alt adverb (foarte bine).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ADVÉRB ~e n. Parte de vorbire, neflexibilă, care arată o caracteristică a unei acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri. ~ de timp. ~ de loc. ~ de mod. /<lat. adverbium, fr. adverbe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)