ADVÓN, advoane, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. [Pl. și: advonuri] – Cf. amvon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. amvon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
advón s. n., pl. advoáne / advónuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
advon, V. anvon.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink