AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Meteorit format în cea mai mare parte din silicați, cu aspect de piatră, care cade pe pământ. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérolithe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AEROLÍT s.n. (Geol.) Masă minerală incandescentă care cade pe pământ din spațiul interplanetar. V. meteorit. [Pron. a-e-., pl. -te, -turi. / < fr. aérolithe, cf. gr. aer – aer, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AEROLÍT s. n. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă. (< fr. aérolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Corp de origine cosmică, care cade pe pământ din spațiul interplanetar. – Fr. aérolithe (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AEROLÍT s. (ASTRON.) (înv. și pop.) piatră. (~ul este o specie de meteorit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aerolít s. m., pl. aerolíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aerolít m. și n., pl. e (aer și -lit din mono- și oo-lit). Peatră [!] feruginoasă care cade din aer. – Căderea lor e însoțită de lumină și zgomot. Ele-s sfărmăturĭ planetare pe care le atrage pămîntu cînd se apropie de ele. Se numesc și bolide. Poporu le zice stele căzătoare. V. stea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AEROLÍT ~ți m. Bucată dintr-un corp cosmic care, traversând atmosfera, cade pe suprafața Pământului; meteorit. /<fr. aérolithe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink