AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AEROTÉHNICĂ f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. /<fr. aérotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica condiționării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AEROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la aerotehnică. II. s.f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor. (< fr. aérotechnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink