AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil; c**********e. – Din fr. affabilité, lat. affabilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFABILITÁTE f. Caracter afabil. A răspunde cu ~. /<fr. affabilité, lat. affabilitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFABILITÁTE s.f. C**********e, bunăvoință; blândețe. [Cf. fr. affabilité, lat. affabilitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFABILITÁTE s. f. însușirea de a fi afabil. (< fr. affabilité, lat. affabilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi afabil. – Fr. affabilité (lat. lit. affabilitas, -atis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFABILITÁTE s. v. afecțiune, bunăvoință, c**********e, prietenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
afabilitáte s. f., g.-d. art. afabilității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afabilitáte f. (lat. affabílitas, -átis). Calitatea de a fi afabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink