AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. s. m. și f. 1. Adj. De afazie, privitor la afazie. 2. S. m. și f. Persoană care suferă de afazie. – Din fr. aphasique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFÁZIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de afazie. [< fr. aphasique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFÁZIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de afazie. (< fr. aphasique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. De afazie, privitor la afazie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de afazie. – Fr. aphasique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
afázic adj. m., s. m., pl. afázici; f. sg. afázică, pl. afázice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
afázic, -ă adj. și s. (d. afazie). Bolnav de afazie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFÁZIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de afazie; propriu afaziei. /<fr. aphasique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink