AFERÉZĂ, afereze, s. f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFERÉZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constând în suprimarea vocalei inițiale a unui cuvânt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFERÉZĂ s. f. 1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte. 3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. (< fr. aphérèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFERÉZĂ, afereze, s. f. Fenomen lingvistic constând în căderea vocalei inițiale a unui cuvânt. – Fr. aphérèse (lat. lit. aphaeresis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aferéză f., pl. e (vgr. aphairesis, d. apo-, de la, și airesis, luare). V. erezie, di- și sin-ereză. Gram. Scoaterea uneĭ silabe saŭ litere de la începutu cuvîntuluĭ: náforă îld. anaforă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFERÉZĂ ~e f. Suprimare a unui sunet sau a unui grup de sunete la începutul unui cuvânt. /<fr. aphérese, lat. aphaeresis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink