AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFLICȚIÚNE s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pron. -ți-u-. / < fr. affliction, cf. lat. affligere – a doborî].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFLICȚIÚNE s. f. 1. durere mare. 2. pedeapsă directă. (< fr. affliction, lat. afflictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aflicțiúne s. f. (sil. -flic-ți-u-), g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aflicțiúne f. (lat. afflíctio, -ónis, d. affligere, a izbi. V. con-flict. Mare întristare, măhnire [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink