AFORÍSM, aforisme, s. n. Cugetare enunțată într-o formă concisă, memorabilă; maximă, sentință, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AFORÍSM s.n. 1. Judecată care redă într-o formă concisă o părere cu privire la viață; sentință, maximă, cugetare. 2. Enunț care sugerează un adevăr teoretic. [< fr. aphorisme, cf. gr. aphorismos – definiție].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFORÍSM s. n. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentință. (< fr. aphorisme, gr. aphorismos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AFORÍSM, aforisme, s. n. Maximă, sentință, cugetare. – Fr. aphorisme (lat. lit. aphorismus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFORÍSM s. v. maximă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aforísm s. n., pl. aforísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AFORÍSM ~e n. 1) Formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc; maximă; sentință. 2) Enunț care sugerează un adevăr teoretic. /<fr. aphorisme, lat. aphorismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
aforízm n., pl. e (vgr. aphorismós, d. aphorizo, definesc. V. afurisesc). Sentență [!] saŭ maximă scurtă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink