AFRICÁT, -Ă, africați, -te, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. — Din fr [consonne] affriquée, germ. Affrikate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
AFRICÁT, -Ă adj. (Fon.; despre sunete) Care se pronunță începând cu o ocluziune și terminându-se cu un sunet fricativ. ◊ Consoană africată (și s.f.) = consoană care începe cu o ocluziune și se termină ca o fricativă fără să-și schimbe punctul de articulație. [Cf. fr. afriqué, lat. affricatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AFRICÁT, -Ă adj., s. f. (consoană) care se pronunță prin închiderea și deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricție a acestuia. (< fr. affriqué)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
africát (a-fri-) adj. m., pl. africáți; f. africátă, pl. africáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
africát, -ă adj. (lat. affricatus, frecat de). Gram. Se zice despre consonantele ce, ge, ț (din cer, ger, țîr) care-s compuse din tș, dj, ts, precum și dz (adică „frecate una de alta”). V. palatal.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AFRICÁT ~tă (~ți, ~te) (despre sunete) Care începe cu o ocluziune și se termină cu o fricțiune. /<fr. affriqué, lat. affricatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AFRICÁTĂ, africate, adj. f. (În expr.) Consoană africată (și substantivat) = consoană cu caracter mixt, care începe ca o ocluzivă și se termină ca o fricativă. – Fr. affriquée (germ. Affrikata).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AFRICÁTĂ s., adj. (FON.) semioclusivă. (Consoană ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
africátă adj. f., s. f. (sil. -fri-), pl. africáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink