ÁFTĂ, afte, s. f. Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație. – Din fr. aphte, lat. aphtae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ÁFTĂ s.f. (Med.) Ulcerație superficială, dureroasă, localizată pe mucoasa gurii sau a faringelui. [< fr. aphte, cf. gr. aphta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÁFTĂ s. f. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală. (< fr., gr. aphte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÁFTĂ, afte, s. f. Ulcerație superficială și dureroasă, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui. – Fr. aphte (lat. lit. aphtae).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ÁFTĂ s. (MED.) (pop.) acrum, pleasnă. (~ a mucoasei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
áftă s. f., g.-d. art. áftei, pl. áfte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
áftă f., pl. e (lat. aphta, d. vgr. áphta, aftă, d. apto, prind, inflamez). Med. Mică ulcerațiune (pușchea) care se face pe membranele mucoase ale guriĭ orĭ ale faringeluĭ. V. mărgăritar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ÁFTĂ ~e f. Ulcerație dureroasă pe mucoasa gurii sau a faringelui. /<fr. aphte, lat. aphtae
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink