AGÉSTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGÉSTRU s.n. Con de dejecție. [Cf. fr. agestre, lat. agester].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGÉSTRU s. n. con de dejecție. (< fr. agestre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGÉSTRU s. v. con de dejecție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
agést și -éstru n., pl. e și urĭ, lat. aggestus, grămădire, aggestum, întărire, d. ad, la, și gérere, gestum, a purta, a duce). Nord. Aluviune de buștenĭ, vreascurĭ, nomol [!] și petre [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink