Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) D**c. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGHIÚȚĂ m. pop. Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; d**c; diavol; satană. [Sil. a-ghi-u-] /<ngr. aghios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) D**c. [Pr.: -ghi-u-] – Din ngr. aghios „sfânt” + suf. -uță
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGHIÚȚĂ s. v. d**c.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Aghiúță s. pr. m. (sil. -ghi-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aghiúță m., gen. al luĭ (cp. cu aghios). Fam. D***u. A te lua Aghiuță, a adormi. (Cp. cu a trage aghioase). V. michiduță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink