Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: agita (verb tranzitiv) , agitare (substantiv feminin)   
AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.V. agita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) agita; agitație. [< agita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
Agitare ≠ calmare, domolire, liniștire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agitáre s. f., g.-d. art. agitării; pl. agitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AGITÁ1 agít tranz. (persoane) 1) A convinge făcând agitație. 2) A convinge de justețea unui lucru, atrăgând de partea sa. /<fr. agiter, lat. agitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A AGITÁ2 agít tranz. 1) A face să se agite. 2) (substanțe, lichide) A amesteca, clătinând vasul, pentru a dizolva. /<fr. agiter, lat. agitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AGITÁ mă agít intranz. 1) A se mișca neregulat într-o parte sau în alta; a se clătina. Frunzele se agită. 2) fam. (despre persoane) A se mișca grăbit încolo și încoace; a nu-și găsi locul; a se zvârcoli; a se frământa. 3) A fi cuprins de agitație; a se neliniști; a se îngrijora; a se frământa. 4) (despre ape) A se mișca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AGITÁ vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. ♦ A ațâța; a scormoni. ♦ A discuta, a produce vâlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniștit, a se frământa. ♦ A se zbuciuma, a fi în neastâmpăr. [P.i. agit. / < lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGITÁ vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a ațâța, a instiga la revoltă. ◊ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ◊ a se zbuciuma, a fi neliniștit. (< fr. /s'/agiter, lat. agitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări; a se frământa. ♦ Tranz. A răzvrăti, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGITÁ vb. 1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobâlțâi. (~ lichidul din eprubetă.) 3. v. stârni. 4. v. flutura. 5. a se frământa, a se neliniști, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atâta!) 6. v. forfoti. 7. v. instiga. 8. a se mișca. (Masele se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) agita ≠ a (se) calma, (se) liniști, a (se) potoli
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se agita ≠ a (se) astâmpăra, a se domoli, a se potoli
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agitá vb., ind. prez. 1 sg. agít, 3 sg. și pl. agítă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agít și -éz, a v. tr. (lat. ágito, -áre; fr. agiter. V. cuget). Zguduĭ, scutur, clatin: a agita apa dintr' o garafă. Fig. Tulbur, ațîț: pasiunile îl agită, demagogiĭ agită poporu. Aduc în discuțiune: a agita o chestiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
agitațiúne f. (lat. agitatio, -ónis). Mișcare prelungită și neregulată: agitațiunea măriĭ. Fig. Neliniște de suflet. Turburare: agitațiunea spiritelor. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române