AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă; p. ext. ignorant, incult. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. – Din lat. agrammatos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AGRAMÁT, -Ă 1. adj., s.m. și f. (Liv.) (Cel) care în vorbire face greșeli elementare de limbă; (p. ext.) ignorant, incult. 2. adj. (Despre texte) Care conține greșeli de ortografie și de gramatică. [< lat., gr. agrammatos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AGRAMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care face greșeli elementare de gramatică; ignorant, incult. II. adj. care conține greșeli de exprimare și de ortografie. (< lat., gr. agrammatos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj., s. m. și f. 1.. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă, deși se pretinde om cult; p. ext. ignorant. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de ortografie și de gramatică. – Lat. lit. agrammatos (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AGRAMÁT adj., s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Agramat ≠ cărturar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
agramát (agramátă), adj. – Incult, neinstruit. Gr. ἀγράμματος (sec. XVIII). Accentul agrámat (DAR) nu ne este cunoscut.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
agramát adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. agramáți; f. sg. agramátă, pl. agramáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agrámat, -ă adj. și s. (vgr. agrámmatos; a-, fără, și grámmata, litere). Neștiutor de carte, ignorant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AGRAMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care face greșeli elementare de gramatică. 2) (despre ceva scris) Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. /<lat. agrammatos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink