ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALABÁSTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. /<it. alabastro, lat. alabastrum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALABÁSTRU s. n. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. (< it. alabastro, lat. alabastrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, din care se fac obiecte de ornament. – It. alabastro (lat. lit. alabastrum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
alabástru s. n., art. alabástrul; (sorturi) pl. alabástruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alabástru n., pl. urĭ (vgr. alábastron). Un fel de marmră [!] translucidă. Fig. Albeață extremă: alabastru gîtuluĭ eĭ. – Vechĭ alavastru (după ngr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink