ALBIÁN subst., adj. 1. Subst. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiilor albianului (1) [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1) [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ALBIÁN s.n. Etajul inferior al cretacicului mediu. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -bi-an. / cf. germ. Albian, fr. albien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALBIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior). (< fr. albien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALBIÁN s. n. (Geol.) Etajul inferior al cretacicului mijlociu. – Fr. albien.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
albián1 (-bi-an) adj. m. pl. albiéni (-bi-eni); f. albiánă, pl. albiéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
albián adj. m., s. m. (sil. -bi-an), pl. albiéni (sil. -bi-eni); f. sg. albiánă, pl. albiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink