ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor. – Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
alboáre s. f., g.-d. art. albórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink