ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă; se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albăstri + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBĂSTREÁLĂ s. 1. v. ultramarin. 2. scrobeală albastră. (~ pentru rufe.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albăstreálă s. f., g.-d. art. albăstrélii; pl. albăstréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albăstreálă f., pl. elĭ. Coloare [!] albastră: albăstreala măriĭ. V. sineală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALBĂSTREÁLĂ ~éli f. Substanță de culoare albastră, folosită pentru a da o nuanță sinilie unor obiecte (lenjerie, var etc.); sineală. [G.-D. albăstrelii] /a albăstri + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink