ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Băutură (și gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacții. [Var.: adălmáș s. n.] – Din magh. áldomás.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Băutură (și gustare) oferită de cineva cu prilejul încheierii unei tranzacții. [Var.: adălmáș s. n.] – Magh. áldomás.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aldămáș (-șúri), s. n. – Cinstire, băutură oferită după încheierea unei tranzacții. Mag. áldomás „cinstire”, de la áldani „a binecuvînta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Gáldi, dict., 86); cf. rut. odomaš „dar, cadou”, sb. aldumaš „salariu”, slov. aldomaš „salariu”. – Der. aldămășar, s. m. (Trans., persoană care are dreptul la o cinste). De la áldani există în Trans. a aldui, vb. (a binecuvînta), alduială, s. f. (binecuvîntare), cf. Gáldi, Dict., 100.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
aldămáș s. n., pl. aldămáșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aldămaș și adălmaș n., pl. urĭ și e, (ung. áldomás, oală de vin, închinare în sănătate. V. alduĭesc). Băutura, beția saŭ chefu care se obișnuĭește în popor după o vînzare orĭ o cumpărare însemnată orĭ după un cîștig orĭ un noroc: a da, a bea aldămașu.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ALDĂMÁȘ ~uri n. Cinste oferită cuiva cu ocazia vânzării sau cumpărării unui lucru sau a încheierii unei tranzacții. ◊ Ești (bun) de ~ se spune cuiva care a reușit într-o acțiune. /<ung. áldomás
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink