ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALIÁJ s. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALIÁJ ~e n. Produs metalic obținut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
aliágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combinațiune de metale pin [!] fuziune).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink