Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. – Din alinta + suf. -(ă)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALINTĂTÚRĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alintătúră s. f., g.-d. art. alintătúrii; pl. alintătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alintătúră f., pl. ĭ. Vorbă de alintare, ca: puiule (copile), Lenuța (Elena). Copil saŭ femeĭe alintată: uf, ce alintătură nesuferită!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)