ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). – Din tc. alișveriș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALIȘVERÍȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri. – Tc. alișveriș „comerț”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALIȘVERÍȘ s. v. dever, vânzare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alișveríș (alișveríșuri), s. n. – Comerț, negoț. – Mr. alișeverișe, megl. alișvăroș. Tc. alișveriș, de la alis „dar” și veris „a lua” (Roesler 587; Șeineanu, II, 17; Lokotsch 63); cf. ngr. ἀλισβερίσι alb. ališveriš, bg. alăšveriš.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
alișveríș s. n., pl. alișveríșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alișveríș, V. alijveriș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
alijveríș n., pl. urĭ și e (turc. alyšveriš, d. alyš, luare, și veriš, dare). Fam. Vînzare în prăvălie, cîștig, dever. – Ceĭ maĭ mulțĭ scriŭ alișveriș, dar nu se zice de cît alijveriș, ca într' un doc. de la 1761 rel. la șangăĭ (Ĭorga).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink