ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Din fr. allô.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALÓ interj. (se folosește pentru a chema sau a răspunde la telefon). /<fr. alló
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „altul”, „diferit”. [< fr. allo-, cf. gr. allos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALÓ interj. Exclamație prin care se face apelul sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. [< fr. allô, cf. engl. hallo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALÓ2 interj., s. n. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare. (< fr. allo, engl. hallo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALO-1 elem. „altul”, „diferit”. (< fr. allo-, cf. gr. allos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Fr. allô.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aló1 / álo interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
aló2 (apel telefonic) s. n., art. alóul (-lo-ul), pl. alóuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
aló interj. – Exclamație folosită la telefon. Fr. allo, din engl. hello. Se folosește exclusiv la convorbirile telefonice.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
aló interj., s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aló, V. allo.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ÁLĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MOȘMON-DE-ÁLĂ s. v. mocăială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
álă (ále), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop. – Var. hală. Bg. sb., (h)ala.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
alló interj. de chemat pe cineva la telefon. – Cînd Graham Bell, inventatoru primuluĭ microfon, ĭ-a vorbit luĭ James Tresider, asistentu luĭ, care asculta la cel-lalt capăt al sîrmeĭ, acesta a exclamat: Allo, cuvînt pe care Graham l-a ales ca interj. de atras atențiunea celuĭ pe care-l chemĭ la telefon.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink