Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. [Gen. -iei, var. alocațiune s.f. / cf. fr. allocation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. (< fr. allocation, lat. allocatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. – Fr. allocation.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALOCÁȚIE s. v. alocare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alocáție s. f. → locație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALOCÁȚIE ~i f. 1) Sumă de bani alocată de către stat sau de către o instituție pentru un scop anumit. 2) Ajutor în bani acordat unei persoane în anumite condiții. ~ de invaliditate. [G.-D. alocației; Sil. ți-e] /<fr. allocation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
alocațiune f. (d. aloc; fr. allocation). Acțiunea de a aloca. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)