Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
ALOGÉN, -Ä‚, alogeni, -e, adj. Care se deosebeÈ™te prin natură È™i origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populaÈ›ii) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALOGÉN, -Ä‚ adj. (Chim.) Deosebit prin natură È™i prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii È™i într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populaÈ›ie) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALOGÉN, -Ä‚ adj. deosebit prin natură È™i prin origine de mediul înconjurător; alogenetic. ◊ (despre o populaÈ›ie; È™i s. m.) venit din altă parte, de altă origine. (< fr. allogène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALOGÉN, -Ä‚, alogeni, -e, adj. Care se deosebeÈ™te prin natură È™i origine de mediul în care se află. ♦ (Despre populaÈ›ii) De origine străină, venit din altă parte. – Fr. allogène (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALOGÉN adj. alogenetic. (Populație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
alogén adj. m., pl. alogéni; f. sg. alogénă, pl. alogéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALOGÉN ~ă (~i, ~e) Care se deosebește (prin natură și origine) de mediul în care se află. Corp ~. /<fr. allogene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink